Ororile de la Hiroshima și Nagasaki, prin ochii supraviețuitorilor

Al Doilea Război Mondial a adus nenumărate orori, printre care și cele două bombe atomice de la Hiroshima și Nagasaki.

Dacă pentru americani a fost logică bombardarea celor două orașe, ce au avut supraviețuitorii de spus a fost aproape imposibil de digerat. Poveștile lor ne amintesc că, mai ales în acest caz, nu trebuie să repetăm istoria.

Echipa de la bordul Enola Gay a fost șocată de rezultatul bombei pe care au aruncat-o

Atunci când echipa de la bordul avionului Enola Gay a aruncat bomba atomică deasupra orașului Hiroshima, niciunul nu era pregătit pentru magnitudinea a ceea ce avea să urmeze. Bob Caron, care a văzut întregul dezastru din avion, a povestit mai multe într-un interviu din 1985.

„Mi-am dat jos ochelarii de sudor imediat ce lumina puternică s-a dus”, și-a amintit el. „La puțin timp după, nu mai știu exact când, am văzut unda de șoc. Dar nu am știut că este unda de șoc. Era pur și simplu un inel care se rostogolea pe pământ. Arăta de parcă ar fi pe pământ, dar de fapt era sferic, și venea și spre noi. Nu mi-am dat seama ce a fost când a lovit avionul”.

Legat de norul ciupercă rezultat în urma exploziei, Caron l-a numit „o priveliște minunată”. Curând, întregul echipaj a putut vedea norul. Comandantul Robert Lewis a povestit cum întregul oraș dispare. El a scris în jurnalul său: „Dumnezeul meu, ce am făcut?”.

Cel mai apropiat supraviețuitor de explozie a mers în mormânt cu amintirile ororii

Eizo Nomura, în vârstă de 47 de ani, era un simplu angajat municipal care căuta documente într-un subsol când bomba atomică a explodat în Hiroshima, la 150 de metri distanță. El a reușit să scape de focul puternic și fumul gros și a fost singurul supraviețuitor din clădire. Ceilalți au murit imediat din cauza exploziei, sau ulterior, din cauza otrăvirii cu radiații.

„Afară era întuneric din cauza fumului negru”, a spus Nomura. „Era cam la fel de multă lumină ca într-o noapte cu semi-lună. M-am grăbit către baza Podului Motoyasu. Chiar la mijloc și de partea mea de pod am văzut un bărbat gol stând pe spate. Atât brațele, cât și picioarele erau întinse spre cer, tremurând. Ceva rotund ardea sub subrațul lui stâng. Cealaltă partea a podului era ascunsă de fum, iar flăcările au început să sară”.

Nomura a supraviețuit, dar tot a avut parte de simptome aproape letale ale otrăvirii cu radiații, printre care s-au numărat febră, diaree și gingii sângerânde. El a murit în anul 1982, la vârsta de 84 de ani.

Femeia care și-a privit bebelușul murind

Eiko Taoka, în vârstă de 21 de ani, era în tramvai cu fiul ei. Când bomba a lovit Hiroshima, mama și fiul au fost aruncați în stradă. Femeia încă își ținea în brațe copilul.

„Mi-am ținut strâns fiul și m-am uitat la el”, a povestit ea. „El stătea la fereastră și cred că bucăți de sticlă i-au intrat în cap. Fața lui era un dezastru din cauza sângelui care îi curgea din cap. Dar s-a uitat la fața mea și a zâmbit. Zâmbetul lui mi-a rămas întipărit în memorie. El nu înțelegea ce se întâmplase. Așa că s-a uitat la mine și a zâmbit la fața mea, care era toată însângerată. Aveam mult lapte din care el a băut pe tot parcursul zilei. Cred că fiul meu a supt otrava direct din corpul meu. Și la puțin timp după, a murit. Da, cred că a murit pentru mine”.

Copilul femeii a murit otrăvit de radiații la trei săptămâni după dezastru. Din întregul tramvai, doar Taoka și alți zece oameni au supraviețuit.

Doctorul care nu a înțeles cum a ajuns dezbrăcat

Doctorul Michihiko Hachiya a văzut o lumină puternică, urmată de întuneric total. El abia a reușit să se retragă în grădina casei lui pentru a scăpa. Obosit, el s-a oprit pentru a lua o pauză și a realizat că era complet dezbrăcat.

„Pe toată porțiunea dreaptă a corpului meu eram tăiat și sângeram”, a zis el. „O așchie mare ieșea dintr-o rană mutilată din coapsa mea, și ceva cald mi se prelingea în gură. Obrazul meu era rupt, după cum am descoperit când l-am verificat precaut, cu buza inferioară deschisă. Închistat în gâtul meu era o bucată considerabilă de sticlă pe care am scos-o pragmatic, iar cu detașarea unuia uluit și șocat am studiat-o, precum și mâna mea pătată de sânge”.

El a reușit să o găsească pe soția lui în haos. Cei doi au hotărât să meargă la cel mai apropiat spital. La puțin timp după, doctorul a obosit și i-a spus soției lui să îl lase și să o ia înainte. Ea era la fel de rănită precum Hachiya. Bărbatul i-a spus că nu au de ales și a rugat-o să meargă la spital să trimită pe cineva să îl ajute.

„Yaeko-san s-a uitat la fața mea pentru un moment, apoi, fără a spune vreun cuvânt, s-a întors și a început să alerge spre spital”, și-a amintit doctorul. „S-a uitat o dată înapoi și a făcut cu mâna, iar imediat după a fost înghițită de ceață. Era destul de întuneric acum, și cu soția mea departe, un sentiment de singurătate îngrozitoare m-a copleșit”.

Doctorul a leșinat așteptând. Când s-a trezit, s-a ridicat și a încercat să își reia drumul spre spital. A trecut pe lângă oameni în condiții de nedescris, până a ajuns la paorta spitalului.

Atât el, cât și soția lui, au supraviețuit. Michihiko Hachiya a publicat un jurnal despre experiențele lui din timpul și de după bomba atomică de la Hiroshima.

Bărbatul care a supraviețuit ambelor bombe atomice

Tsutomu Yamaguchi era un inginer aflat în misiune în Hiroshima în ziua fatală de 6 august. El a văzut cum bomba cade și cum cerul devine brusc extrem de luminat. S-a ascuns într-un șanț înainte să audă explozia asurzitoare. Imediat după, el a fost ridicat de la pământ și aruncat într-un câmp din apropiere. În pofida arsurilor severe de pe brațe și de pe față și a timpanelor perforate, el a reușit să se îndrepte, împreună cu doi colegi, către o stație de tren care încă mai funcționa.

Pe 8 august, el s-a întors în orașul natal, Nagasaki, la soția și copilul lui. După ce a primit tratament în spital, s-a întors la muncă pe data de 9 august.

Acolo, el a încercat să le explice neîncrezătorilor săi colegi și șef cât de puternică a fost bomba atomică. „Ești un inginer”, ar fi țipat la Yamaguchi șeful său, potrivit  The Violinist’s Thumb. „Calculează. Cum poate o singură bombă… să distrugă un oraș întreg?”. Acelea au fost ultimele cuvintele ale bărbatului respectiv, pentru că imediat, o lumină albă puternică a umplut camera. O căldură insuportabilă i-a înțepat piele lui Yamagochi, iar bandajele cu care fusese acoperit la spital s-au desprins de la forța undei de șoc.

„Am crezut că norul ciupercă m-a urmărit de la Hiroshima”, și-a amintit inginerul. El s-a întors acasă să vadă dacă soția și fiul lui sunt bine. Din fericire, ei erau plecați în căutarea unor unguente pentru arsurile lui Yamagochi. Dacă ar fi rămas acasă, cel mai probabil ar fi murit imediat.

După o doză dublă de radiații, bărbatul aproape că a murit după o lună. A suferit de cangrene, pierdere a părului și greață extremă. Cumva, a supraviețuit. A mai avut alți doi copii și nu a mai avut probleme de sănătate majore.

Estimările sugerează că 165 de oameni ar fi supraviețuit ambelor atacuri. Cu toate astea, Tsutomu Yamaguchi a fost singurul om recunoscut drept „persoană dublu bombardată”. El a murit în 2009, la vârsta de 93 de ani.